luni, 25 februarie 2013

Hellou :D,

Am citit zilele trecute blogul lui Tudor Chirila. Pentru prima data l-am vazut altfel, chair am ramas impresionata de gandurile si notarile lui. Din persoana care imi dadea o repulsie totala, l-am perceput ca pe un tip chiar sensibil si inteles de putini.
Tind sa-i dau dreptate in unele lucruri. Nu mai stim sa ne bucuram de viata, clipele trec pe langa noi navalnic si nu putem sa oprm timpul in loc, decat daca ne dorim lucrul acesta. Societatea de astazi ne-a schimbat pereptiile, personalitatea. Mergand cu transportul in comun, ma uit in jurul meu si oamenii sunt ganditori, ii simti fara speranta, parca nu gasesc un motiv de bucurie nicaieri.
Mi se pare deplorabil degradarea continua a omenirii. Unii dintre noi suntem superficiali, altii dispretuitori. Ne ocupam prea mult timp din viata cautand raspunsuri la niste intrebari fara raspuns, prea mult timp uitandu-ne doar la partea goala a paharului, la partea proasta a existentei, fara sa vedem bucuria fiecarei secunde. Pana si fiintele cele mai urate si mai dezgustatoare au ceva frumos, atragator.
Tocmai de aceea, indemnul meu este: cand te trezesti, chiar daca esti lipsit de vlaga si ti se pare ca aceasta noua zi va fi una din sirul lung al celor negre, uita-te in oglinda si imbarbateaza-te spunandu-ti ca alta persoana ca tine nu este, esti frumos, plin de viata, bucurie, si ziua va fi una minunata. Iesi din casa, priveste (dar priveste !) cerul de un albastru infinit, copacii, fosnetul copacilor, asculta ciripitul pasarilor, latratul cainilor, uita-te pe strada la case, la blocuri. Incearca sa privesti cu alti ochii toate lucrurile sau persoanele ce te inconjoara, asculta diferit fiecare zgomot ce rasuna.
Nu mai luptam pentru convingerile noastre. Suntem indiferenti la atatea lucruri... Nici putere sa mai luptam nu mai avem. suntem infranti de toate sistemele, dezarmati de toate neregulile. Nu vedem lumina de la capatul tunelului sau nu dorim sa o vedem. Suntem precupati in mod continuu de grija zilei de maine, incat suntem egoisti, binele aproapelui nostru ne ne mai intereseaza. Conteaza persoana noastra si doar atat. Dar oare asta este important?
Am stat si m-am tot gandit, noi ca si fiinte suntem facute sa traim in haite, nu suntem facuti a fi sihastri. Ne dorim sa iubim, sa fim iubiti, insa actiunile noastre egocentriste ne modifica modul de viata si de gandire. Din ce in ce mai multi oameni stau a se gandi de 1000 ori inainte de a se implica intr-o relatie, de a-si intemeia o familie, de a procrea, dar oare toate aceste negari nu ne definesc pe noi ca si fiinte umane?ceea ce ne desosebesc de animalele salbatice? putem sa fim noi indiferenti la suferinta aproapelui?
Citisem zilele trecute despre teoria malthusiana, o teorie care are din ce in ce mai multi adepti. Aceasta teorie spune ca : odata cu cresterea populatiei, creste si nevoile acesteia si aceasta crestere poate fi controlata. Aceasta "controlare " se poate face fie prin reducerea populatiei la un nivel "normal prin doua metode :constrangere morala ( avorturi, abstinenta, amanarea casatoriilor pana la un nivel social mediu, interzicerea casatoriilor pentru populatia saraca ) si prin moarte prematura : boli controlate, epidemii, razboi, trierea populatiei , infometare .
Terminand lecturarea documentului am tars concluzia ca nu sunt departe de punerea in practica a acestei teorii. Poate sunt pesimista, insa cercetarile arata ca Pamantul este la saturatie , resursele naturale sunt pe terminate si se cauta de cativa ani o solutie de ultima ora. Gasirea de noi planete pe care putem emigra.
Stresul cotidian ne pune in situatii dificile, ne da stari diferite. Cautarea pentru obtinerea nevoilor de baza, ne face sa uitam de bucuriile marunte. ce ne face pe noi impliniti?ce ne face pe noi fericiti cu adevarat?


Sa fiti iubiti.

Va pup !

Niciun comentariu: